Școala din România încă are programele foarte încărcate, iar elevii sunt în permanență bombardați cu informație diversă, cu activități numeroase și cu un volum mare de teme pentru acasă, astfel încât rămân blocați într-un soi de chin educațional, nemaireușind să se ridice la standardele înalte impuse de dascălii lor. Unii dintre copii chiar fac performanță școlară, obținând distincții la toate competițiile existente, însă, la un moment dat, cad victime oboselii intelectuale și clachează brusc, când se așteaptă mai puțin. Pentru alți elevi, însă, cursurile și solicitările intelectuale nu reprezintă o corvoadă, întrucât nu le acordă o importanță majoră, fiind convinși că pot trăi și fără a fi premianți și chiar pot obține un salariu frumușel, prestând servicii mai puțin sofisticate atunci când vor fi majori. Numai că nu tot ceea ce văd și aud la canalele de televiziune este și real.
Fiind încă prea mici ca să cunoască adevărata față a societății și toate mecanismele economice și financiare existente, astfel de copii devin dezinformați și lipsiți de ajutor moral. Ei cred în capacitatea lor uimitoare de adaptare și sunt convinși că vor primi oferte nemaipomenite de muncă în țările străine unde intenționează să ajungă. Pentru majoritatea elevilor de gimnaziu, școala este locul unde vin forțat, fiindcă i-au trimis părinții, sau spațiul libertății totale, deoarece aici fac tot ce le trece prin cap. Și, cum rigorile educației nu sunt atât de intransigente, la școală se distrează copios, antrenând cât mai mulți colegi în jocurile lor teribile. Profesorii privesc, de cele mai multe ori neputincioși, cum starea morală a elevilor se degradează din zi în zi. Deși încearcă prin multe metode să le îndrepte comportamentul, nu reușesc în totalitate și se declară învinși de grozăviile pe care le fac acești copii imaturi. Oare de ce educația nu mai este privită și tratată cu respect?
Pentru că elevii văd în jurul lor doar exemple negative, care le influențează modul de gândire atât de mult, încât consideră că felul în care acționează și se comportă este corect. Pentru că profesorii sunt obligați să treacă peste fapte reprobabile, aplicându-le elevilor niște pedepse minore, fiindcă acesta este regulamentul școlar pe care trebuie să-l respecte. Ca să nu mai spunem că mulți dintre elevi trăiesc în familii dezorganizate și se confruntă cu greutăți inimaginabile pentru vârsta lor. De multe ori, li se face milă și dascălilor, numai că acești copii aduc la școală obiceiuri rele, de care se molipsesc și colegii lor. În felul acesta, totul degenerează și se transformă în situații fără ieșire. Un asemenea impas generează nenumărate probleme psihologice, iar profesorii nu mai știu cum să le rezolve. În teribilismul lor, elevii nu-și dau seama de răul pe care și-l fac singuri, dar, mai ales, de faptul că și ceilalți copii vor copia genul acesta de comportament. Directorii de școli au chemat în instituții psihologi, polițiști și medici, pentru a le explica acestor elevi efectele extrem de nocive ale faptelor pe care le fac aproape în fiecare zi, cu mare ușurință și inconștiență.
E dureros faptul că nu mai sunt atât de interesați de studiu, de materiile predate de profesorii lor. Poate și din cauza faptului că nu sunt motivați de aproape nimic din jurul lor, dar mai ales pentru că propriii părinți se confruntă cu probleme economice și financiare serioase. Pe de altă parte, alți copii, deși nu dispun de posibilități financiare bune, știu că trebuie să depășească această situație deplorabilă prin studiu. Doar așa au șansa de a-și împlini visele, de a ieși din impas și chiar de a-și ajuta familiile să trăiască decent și demn. Un exemplu concludent sunt olimpicii, copiii dotați cu o forță de percepere uimitoare, cu o creativitate ieșită din comun sau cu aptitudini diferite, pe care și le canalizează în direcții pozitive. Până la urmă, răspunsul este tot educația primită în familie. De aceea, profesorii susțin implicarea părinților în educație, colaborarea acestora cu persoanele abilitate, răspunzătoare de formarea personală și profesională a viitorilor adulți.
Elevii sunt ființe delicate, care au mare nevoie de îndrumare din partea părinților și a profesorilor. Chiar dacă se bucură de toată libertatea, ar trebui să știe că rolul dascălilor în viața lor este fundamental. Profesorii sunt cei care, cu atenție și finețe, le cizelează personalitatea, dorind ca aceștia să devină adulți respectabili. Vârsta copilăriei este unică, minunată, deosebită, iar ei trebuie să se bucure din plin de ea, dar să nu uite că orice faptă îi obligă la responsabilizare.