În studiile de specialitate, adolescența este definită ca etapă a dezvoltării fizice și neuropsihice a persoanelor cu vârsta cuprinsă între 14 și 16 ani, fiind denumită și vârsta marilor întrebări, a integrării sociale sau vârsta de aur, dată fiind importanța acestei perioade în evoluția adultului de mai târziu.
Puțini tineri știu sau conștientizează că adolescența este laboratorul personalității umane, pentru că duce la cunoașterea de sine, la autodescoperire și autovalorizare. Adolescenții se află în apogeul potențialului intelectual și creator, de aceea trebuie susținuți și orientați să-și construiască idealuri, pe baza cărora să poată trăi frumos și, totodată, autentic.
În ciuda faptului că adolescența este vârsta crizelor, a nesiguranței și a insatisfacțiilor, care le creează probleme complexe cu familia și cu profesorii, este îngrijorător faptul că din ce în ce mai mulți tineri vor să trăiască o viață lipsită de idealuri, considerându-le constrângătoare și imposibil de atins și, bineînțeles, fără să aibă responsabilități.
O problemă de actualitate, cu care se confruntă reprezentanții acestei vârste, este criza culturală, în sensul că tinerii au din ce în ce mai puține preocupări care să le cultive spiritul: să citească o carte sau să vizioneze un spectacol de teatru. Ei motivează că li se pare inutil să mai facă astfel de lucruri, din moment ce internetul a devenit o sursă de informare mult mai accesibilă.
Deși cartea reprezintă un univers viu, o lume însuflețită de eroii fiecărei pagini citite pe îndelete, oferindu-ți posibilitatea să te transpui în rolul personajelor, să-ți imaginezi scenele de viață chiar și după ce ai închis cartea, adolescenții de astăzi preferă pictogramele internetului sau rezumatele făcute de-a gata de fieștecare, fără pretenția exprimării corecte, a scrierii ortografice sau a respectării punctuației.
Există tendința întoarcerii spre imagine în detrimentul ideii, care, ne place sau nu, este o revenire la comunicarea prin reprezentare vizuală, practicată în perioadele vechi ale istoriei, înaintea descoperirii scrisului. Se pare că suntem condamnați la involuție, prin revenirea la o formă de primitivism cultural. Ce se va întâmpla, oare, cu cărțile? Va dispărea epoca lui Gutenberg? Să sperăm că nu, chiar dacă mulți tineri consideră cartea o alternativă a informării lor.
O altă problemă stringentă a acestei vârste este criza care se impune în plan moral. În aceste timpuri, când distincția între bine și rău a devenit foarte fluidă, adolescenții sunt, adesea, victimele unei percepții greșite despre modul cum ar trebui să trăiască. Mulți cred că viața trebuie cucerită prin salturi îndrăznețe, prin șiretlicuri și superficialitate sau prin plăceri de moment. Toate acestea nu fac decât să genereze o sumă de eșecuri și dezamăgiri, pentru că viața cere înțelepciune și un suflet puternic.
Adolescenții trebuie îndrumați să descopere în ei puterea de a găsi cauza eșecului și modalitatea de a îndrepta situația neplăcută creată. În psihologie se vorbește tot mai mult despre două noțiuni distincte: externalismul și internalismul.
Primul concept se definește ca fiind acea atitudine a persoanei umane care găsește cauza eșecului în exterior, nu în sine. Adeseori, adolescentul nu recunoaște că a greșit din vina lui, ci consideră că părinții nu-l înțeleg, că profesorul are ceva cu el sau invocă alte motive exterioare lui. Această atitudine conduce la infantilism moral, la lipsa responsabilității faptelor proprii.
Al doilea concept, internalismul, este acea atitudine conform căreia individul uman găsește cauza eșecului în sine. Aceasta conduce spre succes, pentru că persoana lucrează la sufletul său, descoperind dorința de autoperfecționare. Psihologii recomandă tinerilor să aibă ambele atitudini, pentru a-și forma un profil moral bine conturat.
Această criză a moralității tinerilor este adâncită și de problema integrării lor sociale. Cea mai importantă preocupare a adolescenților este să fie cool, înțelegând prin aceasta să fie plăcuți de cei de vârsta lor, să fie deschiși, sociabili, să aibă o personalitate puternică și să fie inteligenți.
Iată cum definesc fetele un băiat cool, din punctul lor de vedere:
- A fi cool înseamnă să știe să se poarte, să fie inteligent și plăcut de lume.
- Un băiat cool nu înseamnă neapărat un băiat care să se adapteze tendințelor în modă sau să fie mereu în centrul atenției prin comportament; trebuie să mai aibă și ceva în cap.
- Consider că aspectul fizic este o noțiune relativă, pentru că se schimbă. Un băiat cool nu trebuie să arate neapărat bine, ci sunt mai importante inteligența și încrederea în sine.
Iar băieții consideră că o fată este OK dacă:
- Este liniștită, împărtășește aceleași pasiuni și nu are fițe.
- Nu-mi place o fată care bea sau fumează. Nu prin aceasta arată că este mare, ci prin capacitatea de a se controla. Alcoolul te prostește, pentru că distruge neuronii.
Ajutați să depășească frenezia materialității specifică nouă, românilor, adolescenții trebuie orientați spre valorile postmaterialiste, promovate de lumea civilizată din afară, pentru a putea depăși perioada tocurilor înalte și a decolteurilor adânci și pentru a reuși să-și formeze o personalitate puternică, bazată pe cultură, moralitate și deschidere socială.