Serotonina este un neurotransmițător care intervine în majoritatea proceselor fiziologice și comportamentale. Activitatea sa este perturbată de folosirea anumitor medicamente care au efect la nivelul sistemului nervos, în special a anumitor antidepresive și neuroleptice.
Serotonina este implicată în controlul multor procese, printre care:
- somnul;
- învățarea și memoria;
- reglarea afectelor și a dispoziției;
- controlul impulsivității și al agresivității;
- durerea;
- comportamentele sexuale;
- conduitele alimentare.
O alterare a transmiterii serotoninergice este, în consecință, asociată majorității tulburărilor psihiatrice (depresie, anxietate generalizată, schizofrenie, tulburări ale comportamentului alimentar), fapt care explică importanța anumitor medicamente proserotoninergice în cadrul tratamentului unor patologii variate:
- depresie și tulburări ale dispoziției;
- anorexie nervoasă;
- alte patologii mentale.
Anumite antidepresive, mai ales „inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei”, sunt astfel eficiente în:
- tulburările dispoziției;
- anumite forme de anxietate (tulburări obsesiv-compulsive, atac de panică);
- prevenirea recidivelor în cursul anorexiei nervoase.
Pe de altă parte, anumite neuroleptice și-ar putea datora eficacitatea în tratamentul schizofreniei blocajului pe care îl exercită față de unii receptori serotoninergici (mai ales receptorii de tip 5-HT2). Aceste rezultate nu sunt însă clar stabilite în stadiul actual al cunoștințelor în neurofiziologie.