Serotonina este un neurotransmițător care intervine in majoritatea proceselor fiziologice si comportamentale. Activitatea sa este perturbată de folosirea anumitor medicamente care au efect la nivelul sistemului nervos şi mai ales a anumitor antidepresive şi neuroleptice.
Serotonina este implicată în controlul multor procese, printre care somnul, învăţarea si memoria, reglarea afectelor şi a dispoziţiei, controlul impulsivităţii şi al agresivităţii, durerea, comportamentele sexuale şi conduitele alimentare.
O alterare a transmiterii serotoninergice este, în consecinţă, asociată majorităţii tulburărilor psihiatrice (depresie, anxietate generalizată schizofrenie, tulburări ale comportamentului alimentar), fapt care explică importanţa anumitor medicamente proserotoninergice în cadrul tratamentului unor patologii variate: depresie şi tulburări ale dispoziţiei, dar şi anorexie nervoasă sau alte patologii mentale.
Anumite antidepresive, mai ales „inhibitorii selectivi ai recapturii serotoninei”, sunt astfel eficiente în tulburările dispoziţiei, în anumite forme de anxietate (tulburări obsesionale compulsive, atacul de panică) şi în prevenirea recidivelor în cursul anorexiei nervoase.
Pe de altă parte, anumite neuroleptice şi-ar putea datora eficacitatea în tratamentul schizofreniei blocajului pe care îl exercită faţă de unii receptori serotoninergici (mai ales receptorii de tip 5-H12); aceste rezultate nu sunt totuşi clar stabilite în stadiul actual al cunoştinţelor pe neurofiziologie.