Readusă în actualitate de vremurile nesigure ale crizei economice şi morale prin care trece lumea, intuiţia este cultivată acum din nou, mai ales în seminarii “psi” (adepţi ai parapsihologiei, subconştientului, ai “adevărului bioenergetic” etc). Pe scurt, ca tot ce nu e clar, şi intuiţia – asezonată cu angoasele, la modă şi ele – se “vinde” azi bine pe piaţa occidentală.
Consecinţele? Revistele feminine mai lucide le-au semnalat: această rafinată “însuşire specific feminină” ajunge uneori să inhibe (şi în cele din urmă să atrofieze) într-atît judecata raţională a unor femei, încît le aduce într-o stare de totală dependenţă de fatalitate, atît de dezarmante că nu mai îndrăznesc să schimbe cursul evenimentelor, nici chiar cînd este vorba de cele minore, şi în care o simplă intervenţie realistă (din partea lor) le-ar scoate dintr-un impas sau altul. Intuiţia este deci şi un mecanism psihologic, capabil, din păcate, să ne ducă uneori la divagaţii mult mai rele.
Există totuşi o intuiţie feminină? Fiindcă, indiferent de definiţii şi incriminări, nu ar corespunde adevărului să nu recunoaştem că “o practicăm”, “o consumăm” în fiecare zi, apropo de tot felul de întîm-plări şi păreri: “Presimt că… “, “Am impresia că… “, “Mi se pare că… “, “Cred că… “, “Ceva îmi spune că… ” etc. Cine alta decît intuiţia face “să navigheze în apele tulburi ale subconştientului un sentiment vag, confuz al ideii preconcepute”? Sigur, n-are rost să punem la îndoială impalpabilul “feeling” pe care femeile îl au vizavi de evenimente şi de care se servesc ca de o antenă în aproape toate împrejurările existenţei. S-ar putea ca ceea ce numim intuiţie să nu fie chiar un mit. Din păcate, nici ştiinţa nu s-a ocupat prea mult s-o explice.
Este intuiția o însușire specific feminină?
Dar oare numai femeile posedă acest al şaselea simţ? Nu avem la îndemînă “probe masculine”, dar ceva ne determină să bănuim că orice anchetă printre bărbaţi ar face să cadă exclusivismul feminist.
Să luăm altă “particularitate” a femeii; “simţul ei psihologic”, rudă bună cu intuiţia. Tradiţionaliştii (să-i numim aşa) spun că dacă o femeie ştie mai bine decît un bărbat să se poarte cu ceilalţi este pentru că ea cunoaşte din “instinct” cum “să ia omul”.
Revenim încă o dată la întrebarea formulată la început: de ce toate aceste însuşiri au devenit apanajul femeilor? De ce femeile să aibă intuiţie şi bărbatul inteligenţă, de ce femeile să albă simţ psihologic şi bărbatul judecată, de ce femeile să aibă instinct sexual şi bărbatul, posibilitatea, implicit dreptul, de alegere sexuală?
Pentru Régine Lilenstein, Nicole Bédrines şl Claude-Rose Tonatti – autoarele unei cărţi intitulate “Idei culese despre femei” – intuiţia cu care am fost dotate nu pare să fie altceva decît o idee ca oricare alta. O idee mereu citată, în opoziţie cu inteligenţa bărbaţilor, cu puterea tor de raţionament şi, fireşte, cu instrucţia lor superioară.
Iată deci despre ce era vorba! “Rolul” intuiţiei feminine era de a înlocui “vidul” creierului nostru feminin. “Dacă noi (bărbaţii) avem mai multă raţiune -afirmă Diderot -, ele (femeile) au mai mult instinct. ” Iar Hervé Bazin, cunoscutul scriitor francez contemporan, scrie: “Intuiţia, această faimoasă intuiţie pe care noi am împrumutat-o femeilor şi care le vine atunci cînd ele vă iubesc sau vă detestă suficient… “.