Tinitusul este o senzație de zgomot sau țiuit în urechi în absența unui stimul sonor extern. Acest fenomen poate fi temporar sau permanent și poate varia ca intensitate și durată. De obicei, tinitusul nu este o condiție gravă, dar poate fi un simptom al unei alte probleme de sănătate, cum ar fi pierderea auzului pe fondul vârstei înaintate, o leziune la nivelul urechii sau o tulburare a sistemului vascular sau nervos.
Persoanele cu tinitus pot auzi diverse sunete, inclusiv țiuit, sâsâit, clicuri sau chiar muzică. Sunetele pot fi prezente într-o singură ureche sau în ambele, pot avea un ton înalt sau scăzut și pot varia în volum. În unele cazuri, tinitusul poate fi suficient de sever încât să interfereze cu capacitatea de a auzi, de concentrare sau cu perioadele de odihnă.
Cauzele exacte ale tinitusului pot fi dificil de determinat, în general există mai mulți factori de risc și condiții asociate, inclusiv expunerea la zgomote puternice pentru perioade lungi de timp, anumite infecții ale urechii, blocaje cauzate de ceară din ureche, schimbări în structura urechii interne din cauza vârstei sau utilizarea anumitor medicamente.
Tratamentul pentru tinitus depinde de cauza de bază și poate include tratament medicamentos, terapii de atenuare a sunetului, modificări ale stilului de viață sau terapii de gestionare a stresului / psihologice. În cazurile în care tinitusul este cauzat de o condiție tratabilă, tratamentul acelei condiții poate duce la ameliorarea simptomelor de tinitus.
Tinitusul este o afecțiune cunoscută de mult timp, datând din perioadele antice. Precizări ale simptomelor asemănătoare tinitusului pot fi găsite în texte medicale vechi, inclusiv în papirusurile egiptene, în scrierile medicilor greci antici, precum Hippocrate și mai târziu, Galen, care au descris simptome similare tinitusului pe care îl experimentează oamenii astăzi. Aceste descrieri timpurii ale zgomotelor inexplicabile în urechi sau cap sugerează că oamenii au fost conștienți de această afecțiune și au încercat să înțeleagă și să trateze simptomele pentru milenii.
Din păcate, în acele timpuri, interpretările și tratamentele propuse pentru tinitus variau semnificativ și erau adesea bazate pe teorii medicale ale epocii respective, care includeau echilibrarea fluidelor corpului, influențe spirituale sau demonice și alte explicații pseudoștiințifice. Metodele de tratament erau la fel de variate, de la remedii pe bază de plante până la practici invazive.
Descoperirea cauzelor și mecanismelor precise ale tinitusului, așa cum le înțelegem astăzi, este rezultatul progresului științific și medical care a avut loc de-a lungul multor secole, în special în ultimele două secole, odată cu dezvoltarea otorinolaringologiei ca specialitate medicală și cardiologiei. Înțelegerea detaliată a anatomiei urechii și a funcției auditive, împreună cu dezvoltarea tehnologiilor de diagnosticare, cum ar fi audiometria, au permis medicilor și cercetătorilor să studieze tinitusul într-un mod mult mai precis și să identifice diversele sale cauze și potențiale tratamente.
Astfel, în timp ce conștientizarea tinitusului datează de mii de ani, abordarea modernă și înțelegerea științifică a acestei condiții sunt relativ recente, evoluând semnificativ în secolul 20 și continuând să se dezvolte până în prezent. Momentan nu se cunosc cauzele tinitusului ca efect care nu are legătură cu o afecțiune pre-existentă.